Azi a batut un pic vantul si eram ud in cap, asa ca mi-am amintit de blog. Culmea, inca mai exista.
Cand naiba s-a facut si 2013, Aprilie chiar.
Nu avem masini zburatoare, comunistii sunt tot la putere, evreii fac ce vrea circumcizia lor... daca nu exista netul asta as zice ca din 83 pana acum, lumea a ramas pe loc. Si cand te gandesti ca ma nascusem gata sa schimb lumea... dar asta e... omul vine pe lume cu pumnii stransi gata de lupta si se duce cu palmele intinse pe piept. Care e contributia mea pentru schimbarea lumii? Arunc un sac de gunoi pe zi la ghena, Oare unde s-or fi dus atatia saci de 10774 de cand traiesc?
Bine ati venit dragii mosului!!!
"Na ca mi-am facut si eu blog.
De ce?
Pai sunt un artiiiist! Siiiimt nevoooia sa ma exxxppriiiiim!
Trebuie sa demonstrez lumii ca sunt original, ca nu sunt o furnica oarecare din musuroi, ca sunt UUUUnic!!!
...Pe dracu! 1 din 5 chinezi are blog asa ca va dati seama cat de unic si original am fost cand mi-am tras blogul asta."
marți, 2 aprilie 2013
luni, 15 noiembrie 2010
Stire de ultima ora(6.59 PM 15.11.2010)
NASA va da o conferinta online la 19:30 despre un obiect extraordinar in vecinatatea noastra cosmica. Acum eu ma intreb, daca zic astia oficial ca in 10 ani vine asteroidul si ne distruge, ce vor face bancile? vor mai da credite pe termen indelungat? Asta chiar e o tema demna de dezbatut, indiferent ce anunta NASA.
Edit:
Pana la urma nu e asteroid, e doar o gaura neagra tanara de 30 de ani aflata la 50 de milioane de ani lumina Riiight!!! Bravo NASA!
Dar totusi cred ca merita filozofat pe contextul unui sfarsit sigur al vietii pe Terra in 10 ani cu 0% sanse de evitare. Oare cum ar fi viata intr-un astfel de context? ne-ar face mai buni sau poate mai egoisti? Am mai intemeia familii? Am mai procreea? Ce parere aveti?
Edit:
Pana la urma nu e asteroid, e doar o gaura neagra tanara de 30 de ani aflata la 50 de milioane de ani lumina Riiight!!! Bravo NASA!
Dar totusi cred ca merita filozofat pe contextul unui sfarsit sigur al vietii pe Terra in 10 ani cu 0% sanse de evitare. Oare cum ar fi viata intr-un astfel de context? ne-ar face mai buni sau poate mai egoisti? Am mai intemeia familii? Am mai procreea? Ce parere aveti?
baietel fara cocosel :)
Cred ca multi din cei care au intrat pe blogul asta au tot incercat din cand in cand sa vada daca am mai scris ceva nou. Printre ei se numara Izzy, despre care inca nu stiu cine este dar nici nu ma intereseaza. Astazi as vrea sa va spun povestea unui baietel fara cocosel. A fost odata ca niciodata, undeva printr-o firma, un coleg. Hai sa-l numim "Cristinel" ca rimeaza cu fara cocosel si ca de obicei asemanarile de nume ori descrieri sunt PUR INTAMPLATOARE. Acest "Cristinel"(ultima oara cand scriu cu ghilimoaie) are o prietena, care a participat candva si la niste etape nationale de miss univers. Din nou repet ca aceasta este o poveste iar asemanarile cu persoane reale sunt PUR INTAMPLATOARE. Toti stim cam ce fel de fete concureaza la astfel de competitii. Cea din povestea noastra nu are de ce sa fie diferita. Prietena lui Cristinel, sa o numim EVA pentru ca, in afara de mama lui, a fost prima femeie din viata lui cu care a avut o relatie si din pacate pentru Cristinel, inca mai are. Observati tendintele marilor clasici de a se pierde in detalii plictisitoare, ca de, altfel cum as putea sa fiu si eu mai unic decat Jet Li. Si acest erou mitic Cristinel nu prea reuseste sa comunice cu Eva. Problema de comunicare deriva din faptul ca fata desi nu are nici o tendinta de a produce ceva in viata ei, in afara de datorii, vrea sa fie libertina si sa ia decizii de una singura. Pe de alta parte, Cristinel fara cocosel, nu reuseste sa fie categoric si sa o controleze pe aceasta fiinta debordanta. Drept urmare de vre-o luna sau mai bine, Cristinel fara cocosel isi cauta coitzele pe sub pat, in speranta ca o sa aibe curajul sa rezolve problema. Acum ce-i drept problema nu-i asa simpla. Eva, fata desteapta s-a autoinvitat sa locuiasca cu Cristinel fara cocosel in resedinta parintilor lui. De asemenea, rudele Evei sunt persoane impozante, care in caz de despartire nu l-ar vedea cu ochi buni pe acest Cristinel. Mai nou, in viata lui a aparut o noua diva, care desi e cuplata cu cineva, si-ar dori se pare sa migreze catre Cristinel, insa asteapta dovada de seriozitate din partea lui. Ar fi un moment propice pentru Cristinel sa faca ceva, mai ales ca noi, colegii lui, am venit cu multe propuneri in ajutorul lui. Cele mai notabile ar fi:
-zi-i ca esti Gay!
-nu te mai spala o luna
-propune-i sex anal
-desparte-te pe net sau la telefon
-zi-i ca ai deja pe altcineva
Scopul acestui post ar fi sa ne veniti in ajutor cu idei mai bune decat cele de mai sus. Acu sa va vad!
-zi-i ca esti Gay!
-nu te mai spala o luna
-propune-i sex anal
-desparte-te pe net sau la telefon
-zi-i ca ai deja pe altcineva
Scopul acestui post ar fi sa ne veniti in ajutor cu idei mai bune decat cele de mai sus. Acu sa va vad!
joi, 14 octombrie 2010
E criza!!!
Azi a fost zi de salariu. Pana azi ma consideram unul din norocosii care inca mai iau bonuri de masa dar se pare ca nu mai sunt. Cum nu mai sunt? Uite asa! E criza!
Cati dintre noi n-am mai auzit-o p-asta? De la o luna la alta ne putem astepta la inca o surpriza si tot mai des surpriza rimeaza cu criza. De fiecare data cand auzim propozitia asta nu stim daca sa ne ofticam ca am mai facut un pas spre sclavagismul capitalist sau sa ne bucuram ca macar nu suntem someri. Atitudinea asta duplicitara ne face sa ramanem fara reactie si sa acceptam orice. In fiecare zi mai auzim de nu stiu ce prieten care a ramas fara job sau a carui afacere s-a dus de rapa. Angajatorii sunt constienti ca putini sunt oamenii de neinlocuit si profita de conjunctura pentru a-si maximiza profiturile. E drept ca si taxele s-au marit, ca si lor le e din ce in ce mai greu sa supravietuiasca, dar unele firme care s-au obisnuit cu profituri din ce in ce mai mari de la un an la altul vad in simpla crestere mai putin accentuata a profitului o adevarata criza. Pana la urma tot cei mai mici, adica noi angajatii suportam greutatile si criza. De multe ori pleaca din colegi si in locul lor nu vine nimeni, dar ei se asteapta la aceeasi eficienta, uneori chiar una mai mare bazandu-se pe sentimentul de panica pe care reducerile de personal le genereaza. Ma intreb daca toate capetele astea luminate care conduc firmele sau chiar si guvernatii nostrii care dau legi la comanda pentru clientela politica, mai stiu sa faca si altceva. E criza! E criza! E criza! Daca ma injuri de mama macar nu ma furi asa ca as prefera sa aud asta in loc.
Ceea ce ma intristeaza cel mai tare este ca nu vad cum lucrurile s-ar putea imbunatatii cata vreme interesele personale nici macar nu mai iau in considerare interesele de grup, daramite sa primeze cele din urma. Poate o parte din vina o au si parintii si educatia pe care ne-au dat-o. Ne-au invatat sa fim corecti si cinstiti, sa nu furam, sa avem bun simt si compasiune fata de semenii nostrii. Culmea, tocmai noi cei mai "bine" educati o ducem cel mai rau pe criza. Tot vad pe unul si altul smecheras care n-are serviciu, nare nici cine stie ce studii, dar se descurca, ii merge mintea la combinatii. Eu ma simt inferior unuia ca el pentru ca sunt efectiv incuiat la minte, nu imi merge mintea sa fac combinatii.
Tot ce ne ramane de facut e sa emigram, vorba carcotasilor: "Basescu vegheaza ca tot mai multi romani sa traiasca bine... In Canadaaaa! Tanaaaam!" Dar oare afara ne va fi mai bine? Toti stiu cine suntem si de unde venim. Toti stiu ca am fost inoculati cu "E criza!" si chiar si acolo vor incerca sa profite de acest handicap mental. Ne vor pune sa lucram peste program neplatiti, ne vor arata usa de fiecare data cand vom cere drepturi egale cu colegii bastinasi. Nu vor accepta sfaturi si indicatii din partea unor cetateni de mana a 3-a si asa mai departe. Si totusi, daca la urmatoarele alegeri mai castiga iar PDL-ul prefer sa dau la sapa afara decat sa mai stau in Romanica. Gata, am aberat destul. E randul vostru sa comentati cu sugestii de iesire din criza.
Cati dintre noi n-am mai auzit-o p-asta? De la o luna la alta ne putem astepta la inca o surpriza si tot mai des surpriza rimeaza cu criza. De fiecare data cand auzim propozitia asta nu stim daca sa ne ofticam ca am mai facut un pas spre sclavagismul capitalist sau sa ne bucuram ca macar nu suntem someri. Atitudinea asta duplicitara ne face sa ramanem fara reactie si sa acceptam orice. In fiecare zi mai auzim de nu stiu ce prieten care a ramas fara job sau a carui afacere s-a dus de rapa. Angajatorii sunt constienti ca putini sunt oamenii de neinlocuit si profita de conjunctura pentru a-si maximiza profiturile. E drept ca si taxele s-au marit, ca si lor le e din ce in ce mai greu sa supravietuiasca, dar unele firme care s-au obisnuit cu profituri din ce in ce mai mari de la un an la altul vad in simpla crestere mai putin accentuata a profitului o adevarata criza. Pana la urma tot cei mai mici, adica noi angajatii suportam greutatile si criza. De multe ori pleaca din colegi si in locul lor nu vine nimeni, dar ei se asteapta la aceeasi eficienta, uneori chiar una mai mare bazandu-se pe sentimentul de panica pe care reducerile de personal le genereaza. Ma intreb daca toate capetele astea luminate care conduc firmele sau chiar si guvernatii nostrii care dau legi la comanda pentru clientela politica, mai stiu sa faca si altceva. E criza! E criza! E criza! Daca ma injuri de mama macar nu ma furi asa ca as prefera sa aud asta in loc.
Ceea ce ma intristeaza cel mai tare este ca nu vad cum lucrurile s-ar putea imbunatatii cata vreme interesele personale nici macar nu mai iau in considerare interesele de grup, daramite sa primeze cele din urma. Poate o parte din vina o au si parintii si educatia pe care ne-au dat-o. Ne-au invatat sa fim corecti si cinstiti, sa nu furam, sa avem bun simt si compasiune fata de semenii nostrii. Culmea, tocmai noi cei mai "bine" educati o ducem cel mai rau pe criza. Tot vad pe unul si altul smecheras care n-are serviciu, nare nici cine stie ce studii, dar se descurca, ii merge mintea la combinatii. Eu ma simt inferior unuia ca el pentru ca sunt efectiv incuiat la minte, nu imi merge mintea sa fac combinatii.
Tot ce ne ramane de facut e sa emigram, vorba carcotasilor: "Basescu vegheaza ca tot mai multi romani sa traiasca bine... In Canadaaaa! Tanaaaam!" Dar oare afara ne va fi mai bine? Toti stiu cine suntem si de unde venim. Toti stiu ca am fost inoculati cu "E criza!" si chiar si acolo vor incerca sa profite de acest handicap mental. Ne vor pune sa lucram peste program neplatiti, ne vor arata usa de fiecare data cand vom cere drepturi egale cu colegii bastinasi. Nu vor accepta sfaturi si indicatii din partea unor cetateni de mana a 3-a si asa mai departe. Si totusi, daca la urmatoarele alegeri mai castiga iar PDL-ul prefer sa dau la sapa afara decat sa mai stau in Romanica. Gata, am aberat destul. E randul vostru sa comentati cu sugestii de iesire din criza.
marți, 12 octombrie 2010
Un Glont!!!
Am intrebat pe cineva, nu zic pe cine, ce atrage atentia la un blog, ce il (o) determina sa citeasca blogul cuiva. Raspunsul a fost ca ii place sa afle ce le mai trece prin cap altora. Atunci iata ce-mi trecu mie prin cap, acest articol cu un nume deosebit. Astept comentarii la acest post legat de ce chestii va trec voua prin cap sau ati vrea sa va treaca. Va rog sa nu fiti obsceni pentru ca nu voi aproba comentariul - aviz fetelor ca ele sunt cu problema (oricine stie care e cea mai grea operatie din lume)
... sa ne fie klar!
Amu, daca tot mi-am tras blog, hai sa il si umplu cu ceva. Dar cu ce? Pai tocmai asta e... sa ne fie KLAR! aici poate aparea orice si oricand, depinde in ce stare ma aflu si in ce directie bate vantul, ca doar de-aia imi zice "Shifter". Azi mi-e lene asa ca n-o sa scriu mare lucru dar poate maine n-o sa-mi fie si o sa scriu mai mult. Totusi daca intrati pe blog nu uitati anunturile lu' mos Goagăl sa mananca si gura mea ceva.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)