E criza!!!

   Azi a fost zi de salariu. Pana azi ma consideram unul din norocosii care inca mai iau bonuri de masa dar se pare ca nu mai sunt. Cum nu mai sunt? Uite asa! E criza!
   Cati dintre noi n-am mai auzit-o p-asta? De la o luna la alta ne putem astepta la inca o surpriza si tot mai des surpriza rimeaza cu criza. De fiecare data cand auzim propozitia asta nu stim daca sa ne ofticam ca am mai facut un pas spre sclavagismul capitalist sau sa ne bucuram ca macar nu suntem someri. Atitudinea asta duplicitara ne face sa ramanem fara reactie si sa acceptam orice. In fiecare zi mai auzim de nu stiu ce prieten care a ramas fara job sau a carui afacere s-a dus de rapa. Angajatorii sunt constienti ca putini sunt oamenii de neinlocuit si profita de conjunctura pentru a-si maximiza profiturile. E drept ca si taxele s-au marit, ca si lor le e din ce in ce mai greu sa supravietuiasca, dar unele firme care s-au obisnuit cu profituri din ce in ce mai mari de la un an la altul vad in simpla crestere mai putin accentuata a profitului o adevarata criza. Pana la urma tot cei mai mici, adica noi angajatii suportam greutatile si criza. De multe ori pleaca din colegi si in locul lor nu vine nimeni, dar ei se asteapta la aceeasi eficienta, uneori chiar una mai mare bazandu-se pe sentimentul de panica pe care reducerile de personal le genereaza. Ma intreb daca toate capetele astea luminate care conduc firmele sau chiar si guvernatii nostrii care dau legi la comanda pentru clientela politica, mai stiu sa faca si altceva. E criza! E criza! E criza! Daca ma injuri de mama macar nu ma furi asa ca as prefera sa aud asta in loc.
   Ceea ce ma intristeaza cel mai tare este ca nu vad cum lucrurile s-ar putea imbunatatii cata vreme interesele personale nici macar nu mai iau in considerare interesele de grup, daramite sa primeze cele din urma. Poate o parte din vina o au si parintii si educatia pe care ne-au dat-o. Ne-au invatat sa fim corecti si cinstiti, sa nu furam, sa avem bun simt si compasiune fata de semenii nostrii. Culmea, tocmai noi cei mai "bine" educati o ducem cel mai rau pe criza. Tot vad pe unul si altul smecheras care n-are serviciu, nare nici cine stie ce studii, dar se descurca, ii merge mintea la combinatii. Eu ma simt inferior unuia ca el pentru ca sunt efectiv incuiat la minte, nu imi merge mintea sa fac combinatii.
   Tot ce ne ramane de facut e sa emigram, vorba carcotasilor: "Basescu vegheaza ca tot mai multi romani sa traiasca bine... In Canadaaaa! Tanaaaam!" Dar oare afara ne va fi mai bine? Toti stiu cine suntem si de unde venim. Toti stiu ca am fost inoculati cu "E criza!" si chiar si acolo vor incerca sa profite de acest handicap mental. Ne vor pune sa lucram peste program neplatiti, ne vor arata usa de fiecare data cand vom cere drepturi egale cu colegii bastinasi. Nu vor accepta sfaturi si indicatii din partea unor cetateni de mana a 3-a si asa mai departe. Si totusi, daca la urmatoarele alegeri mai castiga iar PDL-ul prefer sa dau la sapa afara decat sa mai stau in Romanica. Gata, am aberat destul. E randul vostru sa comentati cu sugestii de iesire din criza.